Centrul de Dializă din Chișinău este una din puținele instituții medicale care au un psiholog. Pacienții diagnosticați cu boli de rinichi în stadiul terminal trec prin niște stări străine altor categorii de bolnavi, or viața lor depinde de aparatul de filtrare a sângelui, iar consilierea psihologică devine în unele cazuri vitală. Persoanele dependente de dializă sunt predispuse la suicid.
- Insuficiența renală în stadiul terminal este un diagnostic dur. Care este prima reacție a pacienților când medicul îi anunță că viața lor va depinde de aparatul de filtrare a sângelui?
La aflarea diagnosticului pacientul este într-o stare de șoc, nu realizează ce se întâmplă și de ce anume lui. Pacienții sunt expuși la o gamă largă de stresuri: frica de durere, frica de neacceptare în societate, frica de a pierde dragostea și acceptarea familiei și prietenilor, anxietatea față de separare. Informarea corectă a pacientului despre starea în care se află, susținerea lui de către cei dragi îl ajută să depășească mai ușor această stare.
- Cum reușesc pacienții dependenți de dializă să se adapteze la noul regim de viață?
Nu este ușor să-ți schimbi modul de viață, însă dializa presupune acceptarea diagnosticului și adaptarea la un nou regim al vieții de zi cu zi. Având susținerea familiei, a persoanelor apropiate, a psihologului, a întregii echipe terapeutice, aceasta induce pacientului o stare de siguranță, susținere, încredere în viitor. Reorganizarea activităților în funcție de programul de dializă ajută pacientul să se adapteze mai ușor la noul regim de viață.
- Cu ce probleme de ordin psihologic se confruntă cel mai des, or pacienții cu insuficiență renală trec prin niște stări emoționale străine altor categorii de pacienți?
Pacienții incluși în dializă din start devin dependenți de aparatul de dializă și de echipa terapeutică. Această dependență involuntar îi face mai limitați în multe din activitățile de până la aflarea diagnosticului. Anxietatea, depresia, frica de a pierde rolurile sociale, de persoane necunoscute și frica de moarte sunt stări frecvent întâlnite la pacienții dializați.
- De ce este importantă prezența psihologului într-un centru de dializă?
Într-un centru de dializă prezența psihologului este foarte importantă. Suportul psihologic este recomandat persoanelor bolnave, vulnerabile la anxietate, depresie și la consecințele acestora și ale căror resurse de rezistență sunt diminuate în tot acest context. Terapia suportivă oferă persoanei un spațiu securizant și odihnitor, în cadrul căreia persoana poate să exploreze, să testeze posibilele soluții, poate aduna forța interioară de a lua deciziile cele mai potrivite.
- Pacienții dependenți de dializă, în special în prima perioadă de la inițiere a tratamentului, sunt predispuși la suicid. Cum reușește un psiholog să îi încurajeze să trăiască și care ar trebui să fie rolul familiei?
La inițierea tratamentului prin dializă pacienții nu realizează în totalitate ce se întâmplă, nu văd luminița din capătul tunelului. De la prima ședință de dializă pacienții sunt informați despre rolul dializei în evoluarea stării de sănătate. Susținerea familiei constituie o importantă sursă de stabilitate psihologică și o sursă de suport în recuperarea pacientului. Evoluţia bolii depinde într-o mare măsură de modul în care membri familiei reuşesc să asigure climatul socio-psihologic adecvat, condiţii igienico-sanitare bune şi susţinerea morală necesară.
- Am auzit de suicidul pasiv caracteristic pacienților cu boli renale în stadiul terminal. Ce presupune aceasta?
Suicidul pasiv presupune nerespectarea regimului alimentar, a tratamentului prescris de medic, consumul excesiv de lichide, întrebuințarea alcoolului, fumatul. Pacientul este pasiv nu cooperează cu echipa terapeutică, devine mai izolat de familie și prieteni.
- Este posibil ca un pacient dependent de dializă să-și trăiască viața calitativ?
Evident, pacientul odată ce acceptă și se adaptează noului mod de viață, conștientizează că viața continuă. Dorința de a trăi, de a fi alături de cei dragi, suportul familiei și a echipei terapeutice oferă pacientului încredere în sine, speranță în viitor și un mod de viață mult mai calitativ.
- Vă mulțumesc.
