Știați că peste 60% dinte români spun că nu sunt multumiți de viața lor și la capitolul stimă de sine România ocupă locul 47 din 53 de țări studiate? În acest context, expertul în parenting Urania Cremene a lansat, pe 1 octombrie, #StimaDeSineContează - o campanie pentru sănătatea emoțională a României și Turneul de seminarii „Stima de Sine la Copii - Principalul ingredient al succesului”. Această campanie își propune să ridice nivelul de conștientizare al părinților despre importanța creșterii copiilor cu o stima de sine sănătoasă, dar și să le ofere informațiile și instrumentele prin care o pot face ușor. Campania este susținută de Destiny Park, un proiect care se inspiră din teoria celebră a unui istoric olandez, Johan Huizinga, care susținea că jocul reprezintă fundația oricărei culturi și societăți. Din acest concept s-a ivit Destiny Park - locul unde lumea e în mâna copiilor, Urania Cremene fiind ambasadorul proiectului. Am aflat mai multe despre această campanie după ce am stat de vorbă chiar cu Urania Cremene.
Cum a venit ideea acestei campanii și de ce?
În realitate, această campanie a început acum 5 ani. Atunci am creat primul seminar gratuit cu care mi-am dorit să pot ajunge la cât mai mulți părinți din toate colțurile tării. Ce mi-am dorit a fost să le arăt părinților că se poate și altfel, că se poate să crești copii echilibrați, pornind de la emoțiile lor, de la nevoile lor reale.
Campania, în forma în care este ea acum, a apărut în urma finalizării noului seminar gratuit pe care îl prezint, alături de colegii mei prin toată țara, seminarul Stima de Sine – Principalul Ingredient al Succesului. Lucrând la acest seminar, mi-am dat seama că putem ajunge la și mai mulți părinți folosindu-ne de toate canalele media de care dispunem, în social media, TV sau radio. Dorim să ajungă acest mesaj la toți părinții din țară și, de ce nu, la cei plecați din țară.
Ce înseamnă, mai precis, în viziunea ta, sănătatea emoțională a României?
Ca să răspund la această întrebare, aș porni de la cea mai mică unitate de măsură a societății, adică individul, persoana. Era o vorba, că dacă un fruct e stricat, se strică tot coșul. La fel e și invers, dacă nu punem accentul pe fiecare copil în parte, pe creșterea lui echilibrată, nu avem cum să visăm la o schimbare în masă.
Schimbările mari încep cu pași mici. Dacă noi începem să lucrăm la sănătatea emoțională a fiecărui individ, avem toate șansele ca, crescând conștient, educând conștient această generație de copii, ea să contribuie la vindecarea noastră ca nație. Studiile ne arată că la nivel național, fenomenul neîncrederii în celălalt este foarte prezent. Adică românii nu au încredere în aproapele lor, mai departe de familie și câțiva prieteni sau rude. Și atunci, oare cum ai putea să clădești ceva dacă nu ai încredere în tine și în cei de lângă tine? Societatea e un mecanism. Dacă o rotiță scârțâie, mecanismul funcționează mai greu sau deloc. Și aici intervine stima de sine: cu cât oamenii ajung să se simtă încrezători în forțele proprii, să simtă că pot, că sunt buni așa cum sunt, că nu e o competiție de ”scapă cine poate”, cu atât ajungem să îi privim pe ceilalți cu încredere. Suntem unici, deci nu are cine să ne ia locul. Dacă copiii noștri ajung să se simtă iubiți și acceptați așa cum sunt, să se simtă buni, competenți, să aibă pasiuni pe care să le transforme în meserii și să fie foarte buni la asta, vor ajunge să înțeleagă că societatea, că să funcționeze, are nevoie de cooperare, nu de competiție nesănătoasă. Și, odată cu această nouă mentalitate, vor începe să construiască pentru binele comun, care ne ajută să ne fie bine și nouă, individual, și împreună, ca societate.
Care crezi că va fi impactul acestei campanii, la ce te aștepți?
Ce îmi doresc eu este să le arăt părinților ce este stima de sine, de ce este ea importantă, cea mai importantă pentru succesul copiilor, și care sunt instrumentele concrete cu care pot clădi o stimă de sine sănătoasă în copiii lor.
Îmi doresc să creștem o generație de copii care pot, stiu și vor să vindece Romania de neîncredere. Îmi doresc o țară în care copiii noștri să se simtă acasă și noi alături de ei, de asemenea. Deja oamenii ne scriu în număr mare, campania a început să prindă rădăcini în mintea și în inimile lor. Părinții sunt din ce în ce mai interesați de importanța stimei de sine în viața copilului. Acum, să crești un copil nu mai este despre supraviețuire, fizic vorbind. Nu mai este doar despre hrană, îmbrăcăminte sau un acoperiș deasupra capului. Este despre adaptare la tot ce ne aduce viața. Lumea este într-o continuă schimbare, lucrurile se modifică constant cu o viteză uimitoare, așa că darul cel mai de preț pe care îl putem face copilului este chiar ăsta: capacitatea de a se adapta la schimbare, de a ști să se ridice când e jos. Să ajungă un adult echilibrat, pe picioarele sale, un adult fericit, de ce nu.
Spui că generațiile noi au nevoie de ajutor. Dar generațiile vechi cum s-au descurcat?
Generațiile vechi s-au descurcat așa cum au putut, cu ce au avut la îndemână. Ce au făcut ei a fost să supraviețuiască. Acum 50-100 de ani, făceai mai mulți copii ca să te asiguri că măcar 1 sau 2 vor supraviețui. Și îi creșteai așa cum puteai. Nu se punea problema de fericire sau bunăstare, ci de supraviețuire și crearea de comunități care să se sprijine între ele.
Este o vorbă: ”e nevoie de un sat ca să crești un copil” și acest lucru era adevărat acum ceva vreme. Părinții, cei care deveneau părinți, erau susținuți de cei din jur: aveai o moașă care să te ajute după naștere și care te vizita, aveai o doică care să vină să te ajute cu cel mic, aveai bunici, mătuși și vecini cu care creșteai copiii cumva...la un loc. Acum te trezești părinte și nu prea mai are cine să te ajute. Bunicii, dacă îi ai sau dacă sunt în același oraș cu tine, au și ei serviciul lor. De mătuși și vecini, nu mai vorbesc. Majoritatea sunt plecați prin toată țara sau prin toată lumea chiar.Iar această lipsă a ”satului” care să te ajute se resimte. Acum avem atâtea roluri de îndeplinit, ca părinți, că, de cele mai multe ori simțim că situația ne scapă de sub control. Lumea crește și se schimbă cu o viteză senzațională și noi, părinții, trebuie să ținem pasul cu ea. Și uneori e greu. De aceea am format, în jurul seminariilor și metodologiei pe care am creat-o, All about parenting, o comunitate de părinți conștienți care își asumă creșterea lor și a copiilor lor. O comunitate de părinți care simt din ce în ce mai mult că nu sunt singuri.
Tu cum te-ai descurcat cu stima de sine, de-a lungul timpului?
La fel ca și cei din generația mea, nici eu nu am fost o privilegiată a sorții. Am fost crescută după standardele acelor vremuri, cu aceleași ”tehnici de parenting” de atunci. Ba chiar mai mult, crescută fiind de un tată colonel, dur și o mamă perfecționistă până în cel mai mic detaliu, am resimțit și eu ce înseamnă să te lupți cu imperfecțiunea ta.
Să fiu mai concretă. Îmi amintesc când i-am spus tatălui meu că mă las de leadership și mă apuc de parenting. După ce i-am explicat pe larg ce înseamnă asta, concluzia lui a fost: ”O tâmpenie! Noi n-am făcut parenting și uite la tine și la fratele tău! Sunteți perfecți!". Nu am avut atunci curajul să-i spun că sunt departe de-a fi perfectă. Că lucrez la mine de mulți ani și că mai e mult de reparat și reconstruit la mine. Că sunt ca un șantier pe dinăuntru. Nu am știut cum să îi spun că tot ce-am obținut până atunci a fost prin motivație externă, prin comparații, prin perfecționism, prin muncă nu neapărat deșteaptă. Că am sacrificat relații și echilibrul meu personal. Târziu am înțeles că la mine e mult de muncă, nu la ceilalți. Și asta a început acum vreo 10 ani, când m-am trezit.
Acum 10 ani am descoperit în Amos, fiul meu, cel mai mare profesor. Nu există creștere mai rapidă decât cea alături de propriul copil. În acești 10 ani am crescut enorm și mai am o grămadă. Iar această creștere este strâns legată de lucrul la stima de sine. Despre această creștere vreau să le vorbesc părinților, vreau să le arăt că se poate. Că putem face asta pentru noi și pentru copiii noștri.
Nu cumva stima de sine are legătură și cu stabilitatea emoțională a unei țări? Din punct de vedere politic, social etc?
În acest moment, situația la noi în țară nu este una nu prea îmbucurătoare. 67% dintre români au o stimă de sine mai scăzută decât a unui american de rând, să zicem. Aceste statistici, ne duc pe locul 47 când vine vorba de încrederea în forțele proprii. Locul 47 din 53 de țări care au participat la studiu.
Acest studiu al psihologului Daniel David, cel mai extensiv de până acum despre psihologia poporului român, ne oferă statisticile de mai sus: suntem fruntași la lipsa stimei de sine.Acum imaginează-ți o țară în care fiecare om, sau măcar cei mai mulți dintre oameni, se cunosc pe sine, își cunosc punctele forte, știu unde sunt ei cei mai buni și unde pot aduce valoare. Așa arată o țară în creștere. Un om cu stimă de sine sănătoasă este un om care înțelege că singura competiție care contează este competiția cu el însuși. E un om conștient că, pe zi ce trece, trebuie să devină o variantă din ce în ce mai bună pentru el. Dacă fiecare medic, florar, bucătar, profesor s-ar educa constant în direcția creșterii personale, fară să se mai compare cu ceilalți sau fară a încerca să îi saboteze pe ceilalți, țara ar evolua odată cu ei. Gândește-te la semințele de copaci: unii sunt făcuți să fie tei, alții stejari… E la fel și la copii: important este să iți crești copilul pentru ceea ce este el în esență, nu pentru ceea ce vrei tu să fie. Să îl vezi în unicitatea lui, cu defecte și calități. Combinația asta dintre ele ne face unici, ne face ceea ce suntem, de fapt. Imaginează-ți o țară în care nu mai mergem pe principiul ”să moară și capra vecinului” ci am gândi în termeni de câștig-câștig… Am începe să construim știind că alegerile noastre au un impact semnificativ asupra celorlalți din societate și că, până la urmă, ceea ce oferim se întoarce la noi sub o formă sau alta. Dacă fiecare om ar avea încredere în valoarea lui și ar înțelege că alegerea lui contează, lucurile ar arăta altfel. Nu ar mai exista, că veni vorba de sfera politică a țării, acel ”nu votez, că oricum votul meu nu contează, oricum nu se schimbă nimic”. Responsabilitatea și încrederea în propriile alegeri se construiesc pornind de la o stimă de sine sănătoasă.
Și la nivel mondial se observă o scădere a stimei de sine – potrivit analiștilor occidentali – datorată în primul rând fluctuațiilor geopolitice , de conjunctură, etc. Este un fenomen mondial în creștere?
Stima de sine scăzută nu este o caracteristică a persoanelor care nu au succes, sau care nu au ceea ce se crede în popor a fi succes. Stima de sine săazută este acea voce din mintea noastră care critică tot ce facem și care ne face să credem că nu merităm să avem succes, să fim fericiți. E vocea aceea care ne face să punem la îndoială ceea ce suntem și felul în care acționăm și ne face să așteptăm mereu aprobare că da, e bine. E micul monstruleț care se hrănește cu like-uri, cu share-uri sau cu laude goale. În ultima vreme, oamenii confunda din ce în ce mai mult stima de sine cu imaginea de sine. Stima de sine este ceea ce rămâne după ce dispar toate aprecierile din exterior, like-urile și laudele, confirmările care vin de la ceilalți.
Imaginea de sine ne face dependenti de părerea celorlalți despre noi. Dacă te chinui să îți clădești o imagine, o mască pe care să o afișezi ca să atragi atenția celor din jur, unde mai rămâne adevăratul TU? Se merge din ce în ce mai mult în direcția uniformizării: aceleași haine, același machiaj, aceleași tipare de gândire. Oamenii vor să semene din ce în ce mai mult cu cei pe care îi admiră și ajungi să vezi în jur doar copii, fără să mai ai habar care e originalul. Ne comparăm viețile cu ale celorlalți și încercăm să obținem din ce în ce mai mult din ce au ei.
Ce înseamnă mai exact o schimbare sănătoasă? Căci dacă vorbim despre mentalități, multe sunt moștenite.
Schimbarea, în esență, e un proces care cere efort, care cere educație. De multe ori, e un proces dureros, pentru că ne face să ne accesăm latura vulnerabilă iar noua ni s-a spus de generații că a fi puternic înseamnă să te arăți cât mai puțin vulnerabil. Cred că un prim pas important ar fi să înțelegi că nu orice mentalitate, orice idee, e neapărat bună, doar pentru că a fost valabilă generații la rând. Lucrurile se schimbă, lumea se schimbă iar noi trebuie să ne adaptăm ca să facem față schimbării. Acum ceva zeci de ani, femeilor gravide li se recomanda să fumeze ca să nască un copil relaxat. Tot în acele perioade, se recomanda să îți săruți copilul doar în somn, ca să nu devină răsfățat. Un exemplu clasic este faptul că în foarte multe țări, chiar și în SUA, drepturile animalelor au fost votate înainte de drepturile copiilor. Părinții aveau drept de viață și moarte asupra copilului. Oare câte dintre aceste lucruri ni se mai par firești acum?
O schimbare sănătoasă este o schimbare care aduce un plus de valoare calității vieții, per ansamblu. Iar când vine vorba de parenting, schimbarea sănătoasă ar fi să începem să ne vedem copiii ca pe viitori adulți, ca pe un viitor în sine, și să-i tratăm ca atare. Iar această schimbare sănătoasă despre care vorbesc eu e o schimbare studiată temeinic, vreme de mulți ani, cu rezultate vizibile și măsurabile. Schimbare sănătoasă ar fi să ne privim copiii ca pe viitori adulți cu un loc de muncă în serviciul celorlalți și să ne întrebăm: ”Cum aș vrea să îmi vorbească medicul meu peste câțiva ani? Cum aș vrea să mă trateze șoferul de autobuz? Ce aș vrea să aud de la copilul meu când va fi adult și eu voi fi în vârstă?”. Ei bine, va spune și se va comporta așa cum a fost învățat să o facă. Alegerea e a noastră dacă îi respectam, ca să învețe să respecte, dacă le vorbim cu răbdare și empatie, ca vorbească la rândul lor la fel, și dacă noi clădim în ei iubire sau frică, astfel încât să își construiască relațiile mai încolo în funcție de aceste două lucruri.
Stima de sine începe în primul rând de acasă. O asemenea campanie este necesară în primul rând părinților?
Stima de sine începe, într-adevăr, acasă. Acolo se pun bazele, de la naștere începând. Da, e muncă de vindecare și de educare. Întâi, părinții trebuie să înțeleagă că stima de sine e importantă pentru succesul copilului, pe termen lung. Că e un factor care influențează radical fericirea și echilibrul viitorului adult. Și, până la urmă, asta ne dorim, nu? Să creștem copii echilibrați, cu stimă de sine sănătoasă, care să aibă succes și care să fie fericiți. Legat de acest aspect, primesc des această întrebare: ”Pot eu oare să cresc un copil cu stima de sine sănătoasă, daca stima mea de sine este...nu prea bună?”. Răspunsul este DA, poți. Nu e niciodată târziu să îți reclădești stima de sine și nu e niciodată târziu să începi să lucrezi la stima de sine a copilului tău.
Și nici prea devreme, aș vrea să adaug, pentru că noi ne naștem cu o stimă de sine bună, ne iubim așa cum suntem când suntem copii. Ce au de făcut părinții este să aibă grijă, să protejeze acea stimă de sine folosindu-se de toate tehnicile și instrumentele pe care le au la îndemână. Avantajul pe care îl avem noi acum, părinții de azi, e că avem la îndemână extraordinar de multe materiale de educare. Avem acces la informație mai mult decât în orice altă perioadă de timp. Multe dintre aceste materiale sunt chiar gratuite. Tot ce trebuie să facem este să înțelegem unde avem de lucrat, ce avem de schimbat în bine și să ne asumăm schimbarea.
Și pentru asta sunt eu aici, eu și echipa mea. Să contribuim la această schimbare, să punem la dispoziție părinților piesele necesare cu care să completeze puzzle-ul numit ”Stima de Sine a copilului”. Asta este educația la care se referă ”cei 7 ani de acasă”, educația despre o viață echilibrată, valoroasă pentru tine și pentru comunitate, educația despre responsabilitate și fericire. Iar fară încredere în tine, fară stimă de sine, aceste lucruri sunt greu de obținut.
