Poate că i-ați întâlnit pe acești tineri, uneori, pe stradă, în București. Și recunoașteți că, unii dintre voi, aflați în graba zilnică, i-ați ignorat sau, poate, chiar le-ați aruncat priviri de genul „Ce mai vreți și voi de la mine!”. Știți cum se spune: „Nu omorâți mesagerul”...Iar în cazul de față, acei tineri care vă abordează uneori pe stradă, în numele UNICEF, sunt mai exact Mesagerii UNICEF. Rolul lor este foarte important: să convingă un număr cât mai mare de oameni să susțină financiar activitățile UNICEF în beneficiul copiilor. De ce? Pentru ca împreună să oferim tuturor copiilor un viitor mai bun. A fi Mesager UNICEF reprezintă un fel de job altfel pentru tineri, un job care îi învață să se pregătească pentru viață. De fapt, cel mai bine ar fi să aflați chiar de la un Mesager UNICEF - Cătălin Nicușor Ungureanu (student la Marketing) ce face mai exact. S-ar putea să considerați răspunsurile lui prea optimiste pentru România - o țară cu înclinație pesimistă, dar haideți să vedem! E bine de știut...
În primul rând, te rog a ne spui câte ceva despre tine: cum ai devenit student la Marketing, de unde ești, dacă ai mai lucrat înainte, care sunt câteva dintre pasiunile tale?
Am devenit student la Marketing din întâmplare, am plecat spre București cu gândul să dau la Limbi Străine, în tren m-am gândit dacă vreau 100% facultatea aceea și mi-am dat seama că răspunsul este nu. Așa că am rămas fără opțiuni...și prima opțiune care mi-a venit în minte a fost partea de Afaceri, așa am devenit student la Marketing. Sunt din Urlați, Prahova. Nu am mai lucrat înainte de UNICEF. Îmi place să citesc, să ascult muzică și să job biliard.
Cum ai aflat de Mesagerii UNICEF și cum ai ajuns practic în echipa lor? Care a fost cel mai important argument care te-a determinat să te alături echipei?
Am aflat de job de la prietena mea, care lucra aici, iar din dorința de a petrece mai mult timp împreună m-am alăturat echipei. Ea a fost argumentul final.
Rezonai dinainte cu misiunea UNICEF? Ce știai despre organizație?
Nu știam aproape nimic, în afară de faptul că ajută copiii. Cu timpul am înțeles misiunea UNICEF și am ajuns să o iubesc.
Cum s-au desfășurat lucrurile din momentul în care ai fost primit în echipă? Presupun că mai întâi ai fost...trăinuit și apoi ai ieșit "pe teren". Cum a fost prima zi de lucru?
Într-adevăr, mai întâi este trainingul, iar apoi este "proba de o oră". O oră pe teren cu echipa în care încerci să faci ce fac și ei. La probă mi-a tremurat mâna pe pix, eu fiind la baza introvertit. Am trecut peste și totul a devenit mult mai simplu în a doua zi.
Cum reacționează oamenii atunci când îi abordezi? Ai putea să dai exemple de tipologii de răspunsuri și reacții pe care le primești?
Sunt mulți oameni care nu mă bagă în seamă, e normal, poate au o zi mai grea. Sunt destul de mulți care spun că nu au timp sau că se grăbesc. Sunt mulți care se opresc să asculte ce am de zis.
Relatează-ne o întâmplare memorabilă, o interacțiune cu un om de pe stradă care te-a impresionat, o reacție care te-a marcat.
Am avut o interacțiune cu o femeie, care nu dorea sub nicio formă să asculte ce am de spus, deoarece știa cum funcționează modul nostru de donație prin debit direct. Și îi era frică de acesta, a avut o întâmplare mai nefericită legată de date bancare. Totuși, ceva a făcut-o să îmi dea o șansă, să mă asculte. Ne-am așezat pe o bancă și am discutat în jur de 15 minute, atât despre proiect, cât și despre viețile noastre, în timp ce completam formularul de donație. La final mi-a mulțumit și m-a strâns în brațe.
Care a fost cea mai dificilă situație în care ai fost pus și cum ai reușit să-i faci față?
Nu pot să spun că am avut parte de situații dificile. Poate au fost, însă nu atât de importante încât să le rețin.
În ce zone din București lucrezi? Există zone cu oameni mai receptivi și mai puțin dispuși să te asculte?
Am lucrat la aproape toate gurile de metrou din București (unde am primit aprobare să ne desfășurăm activitatea), plus în destul de multe centre comerciale. Ca outdoor cele mai productive zone pentru mine sunt Piața Victoriei și Aurel Vlaicu. Pentru indoor Auchan Titan.
Dincolo de lucrurile pe care trebuie să le știi strict pentru a fi un bun mesager UNICEF, ce te-a învățat acest job?
Interacțiune umană, cum să lucrezi într-o echipă, cum să conduci o echipă, să devin o persoană de încredere și responsabilă.
Spune-ne, pe scurt, cum decurge procedura în cazul în care un om pe care îl abordezi este de acord să devină susținător UNICEF prin debit direct?
Completăm împreună mandatul de direct debit cu datele lui de identificare și codul IBAN. Stabilim împreună suma donației. Semnează, îi ofer copiile de pe mandat, o scrisoare de mulțumire pe care îi scriu numele lui și un breloc ce reprezintă copii pe care îi ajută. Ne strângem mâna și ne mulțumim pentru ceea ce facem fiecare.
Ai recomandat acest job și altora? Prieteni, cunoscuți, familie...
Am recomandat și încă recomand persoanelor tinere pe care le cunosc.
Apropo de familie și de prieteni, ce părere au ei despre ceea ce faci? Te-au susținut, ai fost și descurajat?...
Toți m-au susținut, au o părere foarte bună despre ceea ce fac.
Tu cum percepi această activitate pe care o faci pentru UNICEF?
Importantă pentru dezvoltarea României.
Cum crezi că vede lumea această modalitate de strângere de fonduri?
Majoritatea sunt dornici să ajute, vor să fie și ei parte din schimbarea României.
Care sunt planurile tale de viitor, după ce vei termina facultatea? Ce fel de loc de muncă ți-ar plăcea să ai? Cu ce fel de oameni ți-ar plăcea să lucrezi?
Îmi doresc să ajut oamenii în continuare, lucrez și acum pe partea asta, atât în UNICEF, cât și în celelalte lucruri pe care le fac.
Vei rămâne apropiat de cauza UNICEF? Cum vezi viitorul României? Ești o persoană optimistă?
Voi rămâne întotdeauna alături de cauza și de echipa UNICEF. România se schimbă în bine zi de zi. Sunt optimist.
